BlogCatalog Casa si gradina.: ADHD

miercuri, 12 martie 2014

ADHD

 

ADHD  »  Elemente şi tulburări asociate  »   
Tulburările psihice şi neuropsihice
Tulburări de comunicare
De cele mai multe ori, copilul cu ADHD vorbeşte şi acţionează înainte de a gândi, face comentarii haotice, cu voce tare, îi întrerupe pe alţii atunci când vorbesc, iar, în clasă, răspunde fără a aştepta finalul întrebării, vorbeşte cu ceilalţi în timpul activităţilor care presupun linişte. Este extrem de guraliv, scoate spontan cuvinte şi sunete, acest lucru întâmplându-se fără un motiv anume şi peste tot unde se află: acasă, la şcoală, în public şi, câteodată, chiar în somn. (Colette Sauve, 2006).
Are dificultăţi să răspundă la întrebări atunci când trebuie să se gândească şi să dea răspunsuri scurte şi organizate; vorbeşte mai puţin şi dă răspunsuri fără legătură cu întrebarea. Copiii cu ADHD nu ascultă înainte de a răspunde. Ei dau buzna cu nerăbdare peste conversaţiile celorlalţi. Sunt dezorganizaţi, iar limbajul lor poate să-şi piardă consistenţa şi ei să treacă pe neaşteptate de la un subiect la altul. Problema lor de selectivitate îi face să se piardă în detalii fără importanţă şi să piardă din vedere întregul context. Relatările sunt marcate de pauze lungi, de ”ăăăă” - uri şi ”hmm” – uri care adesea maschează timpii de căutare a cuvântului potrivit. Atunci când li se pun întrebări, ei răspund: ”Bine”, ”Nu ştiu”, ”Nu-mi aduc aminte”, în loc să se lupte să-şi organizeze vorbirea aflată la un nivel subetalon. În privinţa înţelegerii, copilul cu ADHD are probleme de succesiune în timp de tipul: ”înainte”, ”după”, ”ieri”, ”mâine”.
Copiilor cu ADHD le este greu să distingă pădurea din cauza copacilor. Atunci când primesc informaţii, ei prind doar o mică parte din mesaj şi nu reuşesc să identifice ideea principală. Atunci când răspund la o întrebare, ei pleacă de la un punct şi ajung în cu totul altă direcţie.
Sintetizând, problemele de limbaj vizează următoarele:
Vorbirea expresivă (pierde şirul cuvintelor, sare paşii, foloseşte cuvinte care blochează, de tipul: ”Nu ştiu”).
Limbajul social (întrerupe, răspunde greşit, slab contact vizual, nu respectă normele sociale).
Înţelegerea (informaţiile sunt pierdute din cauza neatenţiei, unei selecţii defectuoase şi a unei memorii de lucru deficitare).
 
Astfel, dificultăţile apar în şase arii diferite:
Vorbirea deviază de la subiect.
Probleme de prezentare secvenţială a informaţiilor.
O comunicare care este în dezacord cu normele sociale.
Dificultatea de a înţelege instrucţiunile lungi.
Reţinerea unei părţi greşite a mesajului.
Dificultate în faţa întrebărilor vagi, cu răspunsuri deschise.
 
                       Sfaturi în direcţia ameliorării tulburărilor de limbaj
1. Metode de a păstra discuţia în direcţia potrivită
Atunci când conversaţia alunecă spre alte subiecte, aduceţi-i cu grijă aminte care este tema abordată.
Folosiţi aluzii verbale pentru a structura mai bine conversaţia: ”Imi povesteai despre balene. Ce spuneai că mănâncă?”
Asiguraţi-vă că îşi exersează vorbirea prin jocuri: ”Acum vă aflaţi în cadrul celui mai nou joc de televiziune. Fiecare dintre noi primeşte un subiect şi trebuie să vorbească despre el timp de 20 de secunde”.
Faceţi-vă timp pentru a-l asculta şi arătaţi-vă interesul.
Încurajaţi comunicarea clară, însă fără a deveni prea insistenţi.
2. Moduri de a îmbunătăţi prezentarea secvenţială a informaţiilor
Mai întâi încercaţi să înţelegeţi ce a vrut să spună copilul şi apoi puneţi-l să mai încerce o dată să povestească de la început.
Ajutaţi copilul să îşi organizeze povestirea, punându-i întrebări relevante: ”Deci tu ce făceai când s-a întâmplat asta?”, ”Ce s-a mai întâmplat după aceea?”
Pentru deprinderea secvenţialităţii se recomandă verbalizarea celor din jur a tot ceea ce fac. Copiii vor învăţa, astfel despre ”întâi”, ”apoi” şi ”după aceea” - care duc la un limbaj ordonat.
Când îi citiţi o poveste, verificaţi dacă el ţine pasul cu ceea ce se întâmplă, adresându-i întrebări simple. Recapitulaţi şi subliniaţi secvenţele poveştii.
3. Moduri în care puteţi determina copilul să comunice conform normelor sociale
Atunci când o conversaţie cu dublu sens începe să se abată de la normal, întrerupeţi cu blândeţe cursul ei: ”Stai un pic, nu mai înţeleg” / ”Nu putem să mai verificăm o dată?”
Încurajaţi contactul vizual şi spuneţi-i copilului când acest lucru nu se întâmplă: ”Cu cine vorbeşti acum?”
Spuneţi-i copilului când este iritant sau nepoliticos, dar nu exageraţi.
Jucaţi roluri exersând moduri în care trebuie să se desfăşoare o conversaţie politicoasă, dar fiţi blând şi păstraţi o atitudine relaxată.
Cu ocazia participării la jocul de table sau de cărţi, îl puteţi învăţa pe copil să vorbească atunci când îi vine rândul.
Lăudaţi-l şi încurajaţi-l atunci când comunică clar, adecvat, la obiect.
Nu deveniţi o persoană sâcâitoare care poate transforma şi cel mai fericit copil care comunică neadecvat, într-un mut furios şi încăpăţânat.
4. Moduri în care poate fi încurajată înţelegerea istrucţiunilor extinse
Înainte de a-i vorbi, trebuie să îi captăm atenţia şi să obţinem contact vizual.
Structuraţi informaţiile pe care urmează să i le comunicaţi, asigurându-vă că i le prezentaţi pe cele mai importante.
Faceţi afirmaţii simple, fără cuvinte inutile.
Comunicaţi departe de sursele de zgomot.
Transmiteţi cât mai clar mesajul, ajutându-l să înţeleagă exact ceea ce se doreşte de la el.
Împărţiţi informaţiile importante în părţi mai mici şi mai uşor de înţeles.
Atunci când doriţi să transmiteţi un mesaj important, mai ales în cazul copiilor mici, coborâţi-vă la nivelul lor vizual şi ţineţi-i de mâna.
Încercaţi să folosiţi cuvinte cheie pentru a le capta atenţia: ”Eşti gata să mă asculţi?” / ”Aşteaptă.”
Fiţi entuziast. Exprimaţi ceea ce vreţi, însă faceţi-o din suflet.
5. Metode prin care îi putem ajuta să vadă situaţia în ansamblu
Captaţi-i privirea, asiguraţi-vă că e linişte, organizaţi ideile înainte de a i le spune.
Subliniaţi cuvintele cheie: ”Arată toate animalele din imagine care nu mănâncă iarbă”.
Atunci când îi citiţi de noapte bună, vorbiţi cu el despre poveste, despre alte subiecte relevante.
Subliniaţi ideile prin gesturi şi acţiuni.
Nu îl grăbiţi şi asiguraţi-vă că a înţeles cceea ce este important, înainte de a îl încuraja să acţioneze.
Discutaţi despre ceea ce tocmai aţi urmărit la televizor în timpul pauzelor pentru reclame. Acest lucru faceţi-l într-un mod simplu şi relaxant, nu ca în cadrul unui interogatoriu.
6. Metode de a-i ajuta pe copii în cazul întrebărilor vagi, cu răspuns deschis
Atunci când citiţi o poveste, opriţi-vă înainte de a trece la pagina următoare şi întrebaţi: ”Ce crezi c-o să se întâmple acum?”
Folosiţi informaţii din filme, videoclipuri, probleme curente pentru a discuta pe o temă dată, adică să vă folosiţi de subiectul respectiv ca bază pentru alte discuţii înrudite.
Vorbiţi într-un mod firesc, manifestaţi-vă interesul şi distraţi-vă.
Pe parcursul activităţilor zilnice încercaţi să treceţi la întrebări mai profunde, abordând realitatea într-un mod mai abstract: ”Atunci când umplem rezervorul maşinii cu benzină, de ce scrie ”Fumatul interzis” pe pompa de benzină?”
Dacă copilul nu poate veni cu propriile idei, daţi-i mai multe alternative: ”Crezi că scrie ”Fumatul interzis” pentru că e ceva rău pentru sănătatea ta?”
În cazul tuturor acestor idei, este o linie de demarcaţie fină între încurajarea unei bune comunicări şi enervarea copilului până la punctul în care se va încăpăţâna să nu mai vorbească deloc.
(Ideile din acest articol provin de la Janet Cowel şi colegii ei specialişti în tulburările de vorbire din Sydney, Australia, conform Dr. Christopher, Green; Dr. Kit Chee, 2009, ”Să înţelegem ADHD” Ed. Aramis, Bucureşti). În cadrul „Manualului de bune practici pentru părinţii cu copii diagnosticaţi cu Tulburare de deficit de atenţie şi hiperactivitate”, s-au propus următoarele strategii pentru ameliorarea tulburărilor de vorbire:
Transformaţi excursiile familiale în momente de învăţare.
Duceţi copilul la muzeu, planetariu, expoziţii de artă, concerte, evenimente sportive şi mergeţi cu el în vacanţe familiale. Discutaţi despre cele văzute, despre ce v-a plăcut.
Ţineţi un jurnal împreună cu copilul şi împărtăşiţi-vă impresiile; faceţi un album foto, un caiet de citate, puneţi sub fotografii anecdote sau citate vesele.
Mergeţi regulat la librării şi la biblioteci publice pentru a lua materiale de lectură.
Abonaţi-vă la reviste / ziare, citiţi-le , scrieţi şi vorbiţi despre acestea.
Mergeţi la cumpărături şi cereţi-i copilului să estimeze costul cumpărăturilor şi ce rest trebuie să primiţi la casă.
Pentru a comunica permanent cu copilul, respectându-i independenţa, căutaţi să petreceţi mai mult timp împreună.  
Vizitati aceasta pagina  si ajutati-l pe baietelul pentru care care am scris acest articol sau donati apasand butonul pentru donatii din pagina site-ului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 

Okazii pentru tine!

Autati un copil cu ADHD!

Ajutati un copil cu ADHD sa mearga la scoala.Da-ti clic pe





si puteti schimba viata unui copil cu nevoi speciale.
 
Blogger Templates